Structura de guvernare
Forma aleasă de guvernul italian este Republica parlamentară. Acesta este un tip de guvernare în care suveranitatea aparține poporului care, datorită acestei puteri, poate alege organele statului, în special Parlamentul.
Președintele Republicii este cea mai înaltă funcție a statului și reprezintă unitatea acestuia.
Legea fundamentală a Republicii este Constituția, adică codul care stabilește principiile fundamentale, drepturile și îndatoririle cetățenilor și stabilește ordinea acesteia.
Sistemul politic este împărțit în trei organe distincte: Parlamentul, guvernul și sistemul judiciar.
Parlamentul
Parlamentul este format din Cameră și Senat.
Parlamentul italian are o structură bicamerală, formată din Senatul Republicii și Camera Deputaților, și este compus din 400 de deputați și 200 de senatori aleși prin vot universal de către cetățenii majori.
Împreună cu guvernul, alege scopurile și obiectivele publice care trebuie realizate în interesul comunității.
Guvern
Are sarcina de a pune în aplicare legile prin intermediul administrației publice (complex de organe și birouri), în vederea realizării concrete a obiectivelor publice.
În anumite cazuri, acesta poate aproba acte cu putere de lege.
Magistratură
Interpretează și aplică legea la cazul concret, constatând încălcările legii și aplicând sancțiunile corespunzătoare.
Președintele Republicii
El este șeful statului, care reprezintă unitatea națională și este garantul Constituției.
Curtea Constituțională
Judecă dacă legile și actele cu putere de lege sunt în conformitate cu Constituția. Rezolvă conflictele dintre organele statului.
Roluri și procese
Partidele sunt foarte importante, ele reprezintă modul în care cetățenii pot relaționa cu guvernul și protejează democrația. Fiecare cetățean poate alege să fie membru al unui partid sau doar să voteze pentru el. Fiecare partid este responsabil în fața poporului și a alegătorilor săi. Prin urmare, cetățenii își pot exercita puterea pe care o dețin în două moduri: fie prin vot, fie prin fondarea democratică a unui partid care să le reflecte idealurile și să contribuie la determinarea politicii națiunii.
Sistemul politic italian este organizat în conformitate cu principiul separării puterilor: puterea legislativă aparține Parlamentului, guvernul are puterea executivă, în timp ce puterea judecătorească, independentă de executiv și legislativ, exercită puterea judecătorească.
Toate legile trebuie să fie promulgate în cele din urmă de către președintele Republicii, care, printr-un mesaj motivat adresat camerelor, poate solicita o nouă deliberare (așa-numitul veto suspensiv). Cu toate acestea, dacă Camerele aprobă din nou legea, aceasta trebuie să fie promulgată.
Consiliul de Miniștri este condus de o majoritate parlamentară, formată de obicei în urma unor alegeri în rândul tuturor celor cu drept de vot.
Președintele Republicii este ales de Parlament și este garantul Constituției. El reprezintă, de asemenea, unitatea națiunii. Sarcina președintelui este de a numi prim-ministrul, adică șeful guvernului, care la rândul său numește miniștrii care vor forma noul guvern și vor prelua conducerea diferitelor ministere.